Domnul întregului p[mânt. 23 Face-voi deosebire între poporul Meu \i poporul t[u; semnul acesta va fi chiar mâine pe p[mânt”. 24 Domnul a f[cut a\a: mul@ime mare de t[uni au venit în casa lui Faraon, în casele slugilor lui \i’n toat[ @ara Egiptului; de-atâ@ia t[uni se pr[p[dea p[mântul.
25 Faraon i-a chemat atunci pe Moise \i Aaron \i a zis: „Merge@i \i aduce@i jertf[ Dumnezeului vostru aici în @ar[!” 26 Moise îns[ a zis: „A\a ceva nu-i cu putin@[: cele ce aducem noi jertf[ Domnului, Dumnezeului nostru, sunt urâciune’n fa@a Egiptenilor; dac[ noi vom jertfi sub ochii Egiptenilor ceea ce pentru ei e urâciune, ne vor ucide cu pietre. 27 Ca atare, cale de trei zile ne vom duce’n pustie, \i acolo-I vom aduce jertf[ Domnului, Dumnezeului nostru, a\a cum ne-a gr[it nou[ Domnul”. 28 Zis-a Faraon: „Bine; am s[ v[ las s[ ie\i@i, ca s[-i aduce@i jertf[ Domnului, Dumnezeului vostru, în pustie; dar s[ nu v[’ntinde@i a merge prea departe. Ruga@i-v[ dar Domnului pentru mine!” 29 Iar Moise a zis: „Iat[, de cum voi ie\i de la tine, m[ voi ruga la Dumnezeu, \i chiar mâine se vor îndep[rta t[unii de la tine, de la slugile tale \i de la poporul t[u; dar tu, Faraon, s[ nu ne mai în\eli prin aceea c[ nu vei l[sa poporul s[-I aduc[ jertf[ Domnului!” 30 |i dac’a ie\it Moise de la Faraon, s’a rugat la Dumnezeu. 31 Iar Domnul a f[cut dup[ cuvântul lui Moise: a îndep[rtat t[unii de la Faraon, de la slugile lui \i de la poporul s[u; n’a mai r[mas nici unul. 32 Dar Faraon \i-a îngreuiat \i de data aceasta inima: n’a l[sat poporul s[ se duc[.
